Poveste cu ceai chinezesc

    S-a îngălbenit lumea de emoţie când Lică a Luiceang  a venit în România plin de daruri. Mă întreb câtă emoţie a fost la Palatul Victoria dacă în plină şedinţă a pagodelor reunite, Parlament şi Senat, nimeni, dar nimeni nu a observant că steagul UE lipsea cu desăvârşire din protocol. M-am chinuit să îmi setez culorile la televizor şi nereuşind am regretat că a trecut Black Friday şi nu mi-am cumpărat unul nou. Mult roşu ce îmi aducea aminte de congresul PCR, capete plecate şi multe plecăciuni, vorbe dulci şi zâmbete iliesciene. Ce mai atâta Europa! China e salvarea noastră! Probabil din marea lor mărinimie îşi plătesc cele câteva sute de milioane de chinezi cu 1 dolar pe zi, diferenţa să rămână pentru PIB-ul României. Se simt bine chinezii, cei care au brevetat fake-ul, cei care pot copia orice şi care pot produce orice la orice preţ… E frumoasă România, le place chinezilor să alinte minţile odihnite… “Veţi fi tigrul Europei“, dar să nu uităm că tigrul este o felină periculoasă de care oamenii fug mâncând pământul.

      Mi-am adus aminte de tenacitatea şi hărnicia poporului chinez şi mi-am spus că sunt cârcotaşă şi că ar trebui să nu critic un demers bun. Cam comunist protocolul, dar bun… Vin chinezii şi aduc bani…sau nu ? Cică ne cumpără porcii; mi-ar plăcea să îi ia gratis pe cei în două picioare, dar cred că nu este cazul. Spun că ne vor face autostrăzi, iar Oltchimul i-ar interesa şi el … bine,  bine  şi cu UE ce facem ? Sau noi luăm fonduri europene, că doar suntem ţară membră (după caz) şi chinezii execută lucrările, profitul merge la Beijing şi treaba-i oablă? Treaba e că Doctor Ponta a uitat, matrafoxat de fericire (scuzaţi termenul “matrafoxat”, dar trebuie să mă exprim pe înţelesul unora) să parcurgă o etapă: Sfânta Licitaţie. Dar cum China nu este în UE, nu se mai aplică prostul obicei European al liberei concurenţe… Şi ce frumos, cele două ţări prietene, România - cea de a 23-a provincie chineză, tigrișorul care va sparge porţile Uniunii pentru perseverenţii şi harnicii chinezi. Mesia vine din Beijing! Şi normal că plini de consideraţie şi nu numai, cei din PSD vor pune un loc  eligibil deoparte, la momentul potrivit, pe lista potrivită pentru un cetăţean român de origine chineză şi în virtutea prieteniei internaţionale... Şi ne mai mirăm cum a intrat PNG în Parlamentul European?

              Ce ştiu sigur din tot târgul ăsta internaţional este că respect poporul chinez şi îmi place mult mâncarea lor, am vizitat Asia şi am găsit-o plină de viaţă, dar cred că mi-ar plăcea să trăiesc în Europa şi în spiritual European în care am fost formată. Lăsând ironia  la o parte, nu prea văd cu ochi buni plecăciunile Guvernului României faţă de un prim ministru comunist. Am senzaţia că filmul ăsta s-a mai derulat o dată în România, personajul era pe atunci Stalin şi venea cu alte idei, altă formă, acelaşi conţinut. Ştiu, şi asta e can-can…

Read More

Greaua moştenire a generaţiei mele

 Dacă ar fi să vorbim despre greaua moştenire şi dacă am fi obiectivi ar trebui să vorbim despre imaginea pe care omul politic tânăr o poartă ca emblemă, oricât de bine intenţionat ar fi sau oricât de idealist. Îmi spunea un profesor, la fel de tânăr şi el pe atunci, că tinerii idealişti se transformă treptat în tineri materialişti din cauza conjuncturii şi a influenţelor de grup. Au trecut anii şi am ajuns să îi dau dreptate în unele situaţii… Şi totuşi fac politică activ de 10 ani, am crescut în politică şi în aşa numita dreaptă românească, am văzut tineri politicieni de toate felurile, însă am constatat cu drag faptul că mulţi dintre aceştia fac politică din convingere, mult voluntariat, mult suflet şi multă chibzuinţă. Am întâlnit tineri politicieni, nu politruci, care ştiu că aportul lor este necesar, vor mai mult, pot mai mult şi muncesc zi de zi alături de cei care au mai multă experienţă, uneori chiar prea multă. Îşi aşteaptă răbdători rândul şi îşi vând pe nimic ideile şi munca, încrezători în cauza lor, crezând într-o Românie a lor, într-o Românie europeană cu valori şi principii.

Cum răspunde societatea acestor tineri care au ales să rămână aici şi să se implice, cum răspunde media acestor idealuri ? Pe fruntea fiecărui tânăr politician este pusă parafa breslei, din păcate mediul politic a fost aruncat în derizoriu, vorbim adesea despre decredibilizarea clasei politice, vorbim despre neseriozitatea celor care o frecventează şi despre interese personale. Uităm însă să vorbim despre sinceritatea unora, despre reala lor dorinţă de a contribui la binele public… Este firesc să le dăm credit, plecând de la regula simplă a prezumpţiei de nevinovăţie, acelora care în anii ‘90 erau doar membri activi în grupa mijlocie din grădiniţa lor. Nu poţi să acuzi o întreagă clasă politică doar pentru că unii au greşit cândva! Întrebarea mea este de ce au fost mandataţi să greşească în continuare ? De ce au ajuns aceşti oameni să fie factori decizionali mandataţi prin vot public ani şi ani la rând fără ca nimeni să nu ia atitudine? Ce facem cu cei care deşi au experienţă, nu au nimic de care să se ruşineze în CV ? De ce încercam să ducem războaie de denigrare a imaginii, interminabile şi inutile, fără a lua în calcul şi faptul că cineva trebuie să facă şi politică, aşa cum unii fac pâine, alţii fac management şi alţii sunt necesari în sport sau în sistemul sanitar.

        Ca tânăr activ politic mi se întâmplă adesea să mă confrunt cu următoarea întrebare: “Eşti o persoană bună, de ce te murdăreşti făcând politică ?” Nu cred că vom putea evolua că ţară dacă vom asocia mereu oamenii între ei. Să nu uităm faptul că mediul politic este populat de oameni, iar oamenii prin firea lor sunt diferiţi. Nu putem să stăm pe margine şi să criticăm iniţiative de multe ori nevinovate, implicarea şi pasiunea acelora care mâine vor reprezenta clasa politică românească.

      Observ cu dezamăgire oferta stangii româneşti, voi vorbi şi despre dreapta şi voi motiva de ce am ales un partid de dreapta, dar să revenim la stânga… Cel mai reprezentativ partid este cel social-democrat ; cum văd eu PSD-ul ? O organizare mitoforma cu structura de partid modern şi conţinut de gintă, în care liderii prezentaţi aderanţilor ca nişte reîncarnări ale zeilor doctrinari precum în triburile străvechi, în care happy-feew sunt aleşi pe sprânceană şi crescuţi, încă de când semnează adeziunea în şcolile de partid. Cine se răzvrăteşte - moare din cauze naturale considerându-se blestem al zeilor şi punct. Păcat, mare păcat de cei câţiva membri care trăind psihoza groazei răzbunării tatucilor lor, muncesc sincer şi cu devoţiune pentru ceea ce ar trebui să fie România puternică şi socialistă alături de cetăţean. Un comunism modern din care ieşi doar cu picioarele înainte aşa cum a spus chiar semizeul lor, seniorul adorat. Probabil ultimul impozit pe stâlpi, găini şi piscine negonflabile este un bun exemplu de măsură care ajută la bunul mers al Republicii prin sprijinirea omului de rând.

       Despre cei care şi-au spus cândva de dreapta şi pe care îi priveam cu admiraţie pentru intelectualii şi elitele pe care le aveau ca membri, partid istoric şi cu privirea înălţată înainte şi în sus, nu pot decât să îi compătimesc. Nu cred că un partid de dreapta poate guverna de stânga, cu stânga şi apoi să urle în gura mare că este de dreapta. Dreapta fără valori este stânga, iar PNL, prin halucinantul Crin Antonescu a reuşit performanţa cu adevărat istorică, de a-i face pe membrii săi să privescă nu înainte şi în sus, ci cu regret, în urmă şi în jos, ruşinaţi. Păcat, mare păcat să te laşi târât în capcana guvernării iraţionale doar pentru a nu te dezlipi de ceea ce crezi că înseamnă putere.

     Ar fi multe oferte pe dreapta românească… O ofertă chiar prea vastă aş zice, dat fiind faptul că o dreaptă ciopârţită şi sfărmată în mici structuri nu va reuşi prin dezbinare să îşi impună un preşedinte pentru români. Trebuie observat faptul că PSD nu a câştigat niciodată o bătălie de unul singur ci doar în coaliţii şi asocieri cu alte mici formaţiuni. Ce se va întâmpla cu votanţii dreptei ? Dar ce se va întâmpla cu tinerii simpatizanţi ai dreptei ? Cum vor putea fi motivaţi să se implice când ofertele sunt atât de diversificate şi de dezbinate încât şi dreapta stă să se transforme într-o stângă de conjunctură?

       Lipsa educaţiei politice şi a interesului ne-au adus în faza în care o majoritate de 70% guvernează România din greşeală şi dintr-o greşeală în alta, iar elecoratul nu recunoaşte să fi votat aşa ceva… 

Read More