S-a îngălbenit lumea de emoţie
când Lică a Luiceang a venit în România
plin de daruri. Mă întreb câtă emoţie a fost la Palatul Victoria dacă în plină şedinţă
a pagodelor reunite, Parlament şi Senat, nimeni, dar nimeni nu a observant că
steagul UE lipsea cu desăvârşire din protocol. M-am chinuit să îmi setez
culorile la televizor şi nereuşind am regretat că a trecut Black Friday şi nu
mi-am cumpărat unul nou. Mult roşu ce îmi aducea aminte de congresul PCR,
capete plecate şi multe plecăciuni, vorbe dulci şi zâmbete iliesciene. Ce mai
atâta Europa! China e salvarea noastră! Probabil din marea lor mărinimie îşi plătesc
cele câteva sute de milioane de chinezi cu 1 dolar pe zi, diferenţa să rămână pentru
PIB-ul României. Se simt bine chinezii, cei care au brevetat fake-ul, cei care
pot copia orice şi care pot produce orice la orice preţ… E frumoasă România, le
place chinezilor să alinte minţile odihnite… “Veţi fi tigrul Europei“, dar să
nu uităm că tigrul este o felină periculoasă de care oamenii fug mâncând pământul.
Mi-am adus aminte de
tenacitatea şi hărnicia poporului chinez şi mi-am spus că sunt cârcotaşă şi că
ar trebui să nu critic un demers bun. Cam comunist protocolul, dar bun… Vin chinezii
şi aduc bani…sau nu ? Cică ne cumpără porcii; mi-ar plăcea să îi ia gratis pe
cei în două picioare, dar cred că nu este cazul. Spun că ne vor face autostrăzi,
iar Oltchimul i-ar interesa şi el … bine,
bine şi cu UE ce facem ? Sau noi
luăm fonduri europene, că doar suntem ţară membră (după caz) şi chinezii execută
lucrările, profitul merge la Beijing şi treaba-i oablă? Treaba e că Doctor
Ponta a uitat, matrafoxat de fericire (scuzaţi termenul “matrafoxat”, dar
trebuie să mă exprim pe înţelesul unora) să parcurgă o etapă: Sfânta Licitaţie.
Dar cum China nu este în UE, nu se mai aplică prostul obicei European al
liberei concurenţe… Şi ce frumos, cele două ţări prietene, România - cea de a
23-a provincie chineză,
tigrișorul care va sparge porţile Uniunii pentru perseverenţii şi harnicii chinezi.
Mesia vine din Beijing! Şi normal că plini de consideraţie şi nu numai, cei din
PSD vor pune un loc eligibil deoparte,
la momentul potrivit, pe lista potrivită pentru un cetăţean român de origine
chineză şi în virtutea prieteniei internaţionale... Şi ne mai mirăm cum a
intrat PNG în Parlamentul European?
Ce ştiu sigur din
tot târgul ăsta internaţional este că respect poporul chinez şi îmi place mult
mâncarea lor, am vizitat Asia şi am găsit-o plină de viaţă, dar cred că mi-ar
plăcea să trăiesc în Europa şi în spiritual European în care am fost formată. Lăsând
ironia la o parte, nu prea văd cu ochi
buni plecăciunile Guvernului României faţă de un prim ministru comunist. Am
senzaţia că filmul ăsta s-a mai derulat o dată în România, personajul era pe
atunci Stalin şi venea cu alte idei, altă formă, acelaşi conţinut. Ştiu, şi
asta e can-can…